26 iunie – Sfânta Cină Budăi
La sfârşitul celui de al doilea trimestru fraţii din comunitatea Budăi (şi răspândiri) au avut privilegiul de a-şi aduce din nou aminte de Evenimentul care a schimbat cursul istoriei omenirii, moment în care „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine…”. Gândurile prezentate de fratele Costel Bardaş au fost gânduri de reflecţie asupra vieţilor noastre şi a felului în care Dumnezeu percepe păcatul.
La fel ca şi Israeliţii din vechime, chiar dacă aparent nu este o experienţă la fel de dureroasă, şi noi suntem muşcaţi de şerpi veninoşi şi avem nevoie de un Remediu: „În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!” (Galateni 6:14). Însă vom fi şi noi la fel de orgolioşi şi necredincioşi ca mulţi dintre ei, sau vom avea curajul să ne recunoaştem păcatele pe nume şi nevoia noastră disperată?
„Pironit pe cruce, Hristos era Evanghelia. Acum avem o solie: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii!” Aceasta este solia noastră, motivul nostru, crezul şi avertizarea noastră către cel nepocăit, încurajarea noastră pentru cel întristat şi speranţa pentru orice credincios. Dacă putem trezi un interes în mintea oamenilor, care-i va face să-şi aţintească ochii la Hristos, putem păşi la o parte şi să-i îndemnăm doar să continue să privească la Mielul lui Dumnezeu…” (6BC 1113)
A urmat apoi actul în care inimile şi eurile au fost coborâte în ţărână, când ne-am aplecat să ne spălăm picioarele unii altora. După momentele de împărtăşire cu pâine (nedospită) şi vin (nefermentat) am „cântat cântările de laudă”, închizând programul cu imnul nr. 837, Iubit-ai Doamne întreaga omenire.
Nu am dorit însă să ne despărţim aşa repede ci am continuat părtăşia printr-o masă comună pregătită de surorile din comunitate, încercând ca în felul acesta să petrecem mai mult timp împreună, timp care să aducă şi mai aproape o inimă de alta. Cu toţii am dorit ca această masă să fie încă o amintire a promisiunii pe care ne-a facut-o Domnul Isus, că El Însuşi se va încinge şi ne va servi la masă, la acea masă cu o lungime de mulţi kilometri, unde sperăm să avem părtăşie cu fraţii noştri din toată lumea pe care acum poate nici nu avem ocazia să-i cunoaştem şi cu cei care au fost înainte de noi.
